Benutzer:Christian/6. Dezember

Aus Orthpedia
Wechseln zu:Navigation, Suche

Benutzer:Christian/Nicolae (Arhiepiscopul din Mira Lichiei)

Inhaltsverzeichnis

Aramäischer Kalender

Griechischer Kalender

Νικόλαος, Άγιος

Datei:Nicholas the Wonderworker.jpg
Ο Άγιος Νικόλαος

Ο Άγιος Νικόλαος είναι Άγιος της Ορθοδόξου Εκκλησίας και μία απο τις σημαντικότερες μορφές του Χριστιανισμού. Έζησε τον 4ο αιώνα στα Μύρα της Λικίας, διετέλεσε Επίσκοπος Τριμυθούντος, ενώ για τη σημαντική προσφορά του και την αμετακίνητη θέση στην ορθόδοξη πίστη, βασανίστηκε, φυλακίστηκε και εξορίστηκε. Ο ίδιος συμμετείχε στην Πρώτη Οικουμενική Σύνοδο και αποκαλείται θαυματουργός και μυροβλήτης, διότι επιτέλεσε θαύματα ενώ ακόμα βρισκόταν εν ζωή, ενώ κατά την κοίμηή του το σκήνωμά του μυρόβλησε.

Η ζωή του

Ο Άγιος Νικόλαος γεννήθηκε τον 3ο αιώνα μ.Χ. στα Πάταρα της Λυκίας, από γονείς ευσεβείς και πλουσίους. Έζησε στην εποχή των αυτοκρατόρων Διοκλητιανού και Μαξιμιανού και έλαβε σημαντική μόρφωση. Σε νεαρή ηλικία έμεινε ορφανός και κληρονόμος μιας μεγάλης περιουσίας, ο ίδιος όμως αφιερώθηκε στο Θεό μετά την ματάβασή του στα Ιεροσόλυμα για να προσκυνήσει τον Τίμιο Σταυρό και τον Πανάγιο Τάφο, με αποτέλεσμα όταν επέστρεψε στην πατρίδα του να χειροτονήθεί Διάκονος. Ακολούθησε ασκητικό βίο και σύντομα έγινε ηγούμενος της Μονής Σιών στα Μύρα της Λυκίας, πραγματοπιώντας σημαντικο έργο στην περιοχή. Αυτό σαν αποτέλεσμα είχε ο λαός της περιοχής να ζητήσει το Νικόλαο για να λάβει το επισκοπικο αξίωμα, όταν εκοιμήθη ο επίσκοπος της περιοχής.

Από την θέση αυτή ανέπτυξε έντονη δράση και επεξέτεινε τους αγώνες του για την προστασία των φτωχών και των απόρων ιδρύοντας νοσοκομεία και διάφορα φιλανθρωπικά ιδρύματα. Προικισμένος με υψηλό χριστιανικό φρόνημα, ακαταμάχητο θάρρος και ζωτικότητα εμψύχωνε τους διωκόμενους από τους Ρωμαίους χριστιανούς διωκόμενος και εξοριζόμενος και ο ίδιος για τη στάση του αυτή. Κατά τους διωγμούς του Διοκλητιανού υπέστη βασανιστήρια, όταν όμως ανήλθε στον αυτοκρατορικό θρόνο ο Μέγας Κωνσταντίνος ελευθερώθηκαν όλοι οι χριστιανοί και έτσι ο Νικόλαος επανήλθε στο αρχιεπισκοπικό θρόνο. Σύμφωνα με την παράδοση, ήταν προικισμένος με το χάρισμα της θαυματουργίας και έσωσε πολλούς ανθρώπους και όσο ήταν εν ζωή αλλά και μετά την κοίμησή του.

Αναφέρονται πολλά θαύματα του Αγίου όπως η απελευθέρωση των τριών στρατηλάτων, θεραπείες νοσούντων και αποκαταστάσεις φτωχών μεταξύ των οποίων και η περίπτωση που έγινε γνωστή, παρά τη θέληση του Νικολάου, όταν ένας φτωχός οικογενειάρχης που κατοικούσε στην περιοχή της πατρίδας του Αγίου, μη έχοντας χρήματα να προικίσει τις τρεις κόρες του, σκόπευε να τις στείλει να γίνουν πόρνες σε οίκο ανοχής, προκειμένου να εξασφαλίσει χρήματα. Όταν το έμαθε αυτό ο Νικόλαος, άρχισε να πηγαίνει μυστικά έξω από το σπίτι εκείνο τις νύχτες και να αφήνει σακούλια με χρήματα. Σε τρεις νύχτες εξασφάλισε την προίκα των τριών κοριτσιών, αφήνοντας 100 χρυσά νομίσματα στην κάθε μία. Την τρίτη φορά όμως, ο πατέρας είχε παραφυλάξει για να δει ποιος ήταν ο άγνωστος ευεργέτης, και όταν αντιλήφθηκε τον Άγιο, τον παρακάλεσε να μην το αποκαλύψει σε κανέναν. Έτσι, οι τρεις κόρες παντρεύτηκαν κι ο πατέρας μετανόησε για την πρόθεσή του.

Το 325 ο Άγιος Νικόλαος έλαβε μέρος στην Α' Οικουμενική Σύνοδο, που έγινε στη Νίκαια της Βιθυνίας και καταπολέμησε τις διδασκαλίες του Αρείου. Σύμφωνα με την παράδοση λέγεται ότι κατά τη Σύνοδο χαστούκισε τον Άρειο και ο Μέγας Κωνσταντίνος τον έβαλε στη φυλακή. Όταν επέστρεψε απο τη Σύνοδο, συνέχισε το ποιμαντικό του έργο μέχρι τα βαθιά γεράματα.

Ο άγιος Νικόλαος πέθανε ειρηνικά στις 6 Δεκεμβρίου του έτους 330 μ.Χ. (Κατ’ άλλους του 345 ή 352). Μετά την κοίμησή του ονομάστηκε «μυροβλύτης», καθώς τα λείψανά του άρχισαν να αναβλύζουν Άγιο Μύρο, όπως και άλλων αγίων. Τα λείψανά του διατηρήθηκαν στα Μύρα έως και τον ενδέκατο αιώνα, όπου το 1087 κάποιοι ναύτες τα αφαίρεσαν και τα μετέφεραν στην Ιταλία, στην πόλη Μπάρι, όπου τοποθετήθηκαν στο Ναό του Αγίου Στεφάνου. Λέγεται ότι κατά την τέλεση της θείας λειτουργίας άρχισε να αναβλύζει τόσο πολύ μύρο από τα ιερά λείψανα, που οι πιστοί το μάζευαν σε δοχεία για θεραπεία από διάφορες αρρώστιες, ενώ αρκετοί λιποθυμούσαν από την ευωδία του μύρου αυτού.

Η μνήμη του τιμάται στις 6 Δεκεμβρίου τόσο από την Ορθόδοξη, όσο και από την Ρωμαιοκαθολική Εκκλησία.

Εξέταση λειψάνων για ανάπλαση προσώπου

Ο νέος τάφος του Αγίου Νικολάου στο Μπάρι ανοίχτηκε τη νύχτα της 5ης προς την 6η Μαΐου του 1953, επειδή έπρεπε να γίνουν αναστηλωτικά και αναπαλαιωτικά έργα στη Βασιλική του Αγίου Στεφάνου. Με την ευκαιρία αυτή έγινε αναγνωριστικός έλεγχος και καταμέτρηση των οστών που βρέθηκαν στον τάφο από τον καθηγητή της Ανατομίας του Πανεπιστημίου του Bari, Luigi Martino, με τη βοήθεια του Δρ. Venezia Luigi. Μετά, τα λείψανα τοποθετήθηκαν σε γυάλινη κάψα και τέθηκαν σε προσκύνημα στη Βασιλική του Αγίου. Το 1957, ο ίδιος καθηγητής, με τον ίδιο βοηθό πραγματοποίησαν μια δεύτερη εξέταση των λειψάνων, τα οποία αμέσως μετά τοποθετήθηκαν στη σαρκοφάγο από όπου τα είχαν βγάλει αρχικά. Επρόκειτο για μια «ανατομική ανθρωπολογική μελέτη, που απέβλεπε στον προσδιορισμό και την αποτύπωση της εικόνας και των χαρακτηριστικών των οστών και κυρίως στην ανασύνθεση της φυσικής εμφάνισης ή ακόμη και της εικονογραφικής μορφής του ατόμου, στο όποιο άνηκαν τα υπό εξέταση οστικά λείψανα»[1].

Η εξέταση απέδειξε ότι πολλά τμήματα των οστών έλειπαν, και ότι η κάρα είχε διατηρηθεί καλύτερα από τα υπόλοιπα. Παράλληλα, όταν ανοίχτηκε ή σαρκοφάγος, τα οστά βρέθηκαν βουτηγμένα σ’ ένα υγρό διαυγές, άχρωμο και άοσμο, σαν νερό που βγαίνει από βράχο. Όσα οστά βρίσκονταν πάνω από τη στάθμη του υγρού, που έφτανε στα 2-3 εκ. μ. από τον πυθμένα της σαρκοφάγου, ήταν υγρά όπως και τα εσωτερικά τοιχώματα της. Επίσης από αυτό το υγρό ήταν γεμάτες οι μυελοκυψέλες των σπογγωδών οστών. Η εξέταση του υγρού στα Ινστιτούτα Χημείας και Υγιεινής του Πανεπιστημίου του Bari έδειξε ότι επρόκειτο για νερό καθαρό, ελεύθερο από άλατα και στείρο από μικροοργανισμούς. Οι ρωμαιοκαθολικοί του έχουν δώσει τη χαρακτηριστική ονομασία «Manna». Τα σχετικά Αγιολογικά κείμενα λένε ότι και όταν οι βαρηνοί ναύτες έσπασαν την πλάκα, του τάφου του Αγίου στα Μύρα, για να πάρουν τα λείψανα, τα βρήκαν μέσα σε «Θείο μύρο», (άλλοι γράφουν Sanctus liguor ή oleum). Σύμφωνα με τον ερευνητή καθηγητή, η ύπαρξη του υγρού αυτού στη σαρκοφάγο επέδρασε ευεργετικά στην καλύτερη συντήρηση των οστών όλους αυτούς τους αιώνες που πέρασαν. Η μελέτη των οστών έδειξε ότι ο κάτοχός τους έπασχε από αγκυλωτική σπονδυλαρθρίτιδα και διάχυτη ενδοκρανιακή υπερόστωση. Θεωρείται ότι αυτά πρέπει να κληροδοτήθηκαν στον Άγιο από κάποια υγρή φυλακή, όπου θα πέρασε αρκετά χρόνια της ζωής του και μάλιστα σε προχωρημένη ηλικία, όπως μαρτυρούν τα σχετικά αγιολογικά κείμενα. Ο ίδιος καθηγητής εκτέλεσε ανάπλαση της μορφής του αγίου Νικολάου με βάση τα οστά της κάρας του, και το αποτέλεσμα έμοιαζε με τη μορφή του αγίου όπως εικονίζεται στο Παρεκκλήσιο του Άγ. Ισιδώρου της Βασιλικής του Άγ. Μάρκου Βενετίας.[2]

Προστάτης ναυτικών - Λαογραφία

Ο Άγιος Νικόλαος , θεωρείται ο κατ' εξοχήν προστάτης των ναυτικών καθώς και του Ελληνικού Πολεμικού Ναυτικού και Λιμενικού Σώματος, γιατί στον βίο του αναφέρονται θαύματα που έχουν σχέση με τη θάλασσα. Για το λόγο αυτό, όλα τα πλοία του πολεμικού ναυτικού, καθώς και όλα τα εμπορικά, φέρουν την εικόνα του [1]. Παρεκκλήσια που φέρονται επί πλοίων είναι αφιερωμένα στον Άγιο Νικόλαο, όπως και εκείνο στο ιστορικό Θ/Κ Γ.Αβέρωφ. Επίσης πολλά πλεούμενα παίρνουν το όνομά του και ως προστάτης των ναυτικών αναφέρεται και σε πολλά νησιώτικα τραγούδια. Η ημέρα τιμής του Αγίου Νικολάου είναι επίσημη αργία σε όλα τα ελληνικά πλοία, λιμένες, Υπηρεσίες λιμένων και ναυτιλιακές εταιρείες. Επίσημη επίσης αργία είναι για το Πολεμικό Ναυτικό, το Υπουργείο Εμπορικής Ναυτιλίας και το Λιμενικό Σώμα.

Υμνολογία

Απολυτίκιο

Κανόνα πίστεως και εικόνα πραότητος
εγκρατείας διδάσκαλον ανέδειξέ σε
τη ποίμνη σου η των πραγμάτων αλήθεια
δια τούτω εκτείσω τη ταπεινώσει τα υψηλά
τη πτωχεία τα πλούσια.
Πάτερ ιεράρχα Νικόλαε, πρέσβευε Χριστώ τω Θεώ
σωθήναι τας ψυχάς ημών".

Κοντάκιο

Εν τοις Μύροις Άγιε, ιερουργός ενεδείχθης,
του Χριστού γαρ όσιε, το ευαγγέλιο πληρώσας,
έθηκας την ψυχήν σου υπέρ λαού σου,
έσωσας τους αθώους εκ του θανάτου,
δια τούτο ηγιάσθεις,
ως μέγας μύστης του Θεού της χάριτος.

Μεγαλυνάριο

Μύρων ιεράρχης προχειρισθείς
μυριπνόοις έργοις κατεμύρισας
αληθώς Μύρων επαρχίαν,
διό και μύρα βλύζειν,
Νικόλαε τρισμάκαρ,
όντως ηξίωσαι.

Παραπομπές

  1. «Κατακόμβη», Εξαμηνιαία έκδοση Μητροπολιτικού –Καθεδρικού Ι.Ν. Αγ. Νικολάου Βόλου, Αφιέρωμα στον Άγιο Νικόλαο, Ανάπλαση της μορφής του Αγ. Νικολάου από τον καθηγητή της ανατομίας στο πανεπιστήμιο του Bari, Luigi Martino, Φωτίου Νικητοπούλου, Θεολόγου, Δεκέμβριος 1998, σσ. 38 - 52
  2. «Στο ίδιο.

Βιβλιογραφία

  • Συναξαριστής της Ορθοδόξου Εκκλησίας
  • «Κατακόμβη», Εξαμηνιαία έκδοση Μητροπολιτικού –Καθεδρικού Ι.Ν. Αγ. Νικολάου Βόλου, Αφιέρωμα στον Άγιο Νικόλαο, Ανάπλαση της μορφής του Αγ. Νικολάου από τον καθηγητή της ανατομίας στο πανεπιστήμιο του Bari, Luigi Martino, Φωτίου Νικητοπούλου, Θεολόγου, Δεκέμβριος 1998, σσ. 38 - 52

https://el.orthodoxwiki.org/%CE%9D%CE%B9%CE%BA%CF%8C%CE%BB%CE%B1%CE%BF%CF%82,_%CE%86%CE%B3%CE%B9%CE%BF%CF%82

Georgischer Kalender

Bulgarischer Kalender

Mazedonischer Kalender

Свети Николај Чудотворец

Datei:Nicholas the Wonderworker.jpg
Св. Николај Чудотворец

Свети Николај Чудотворец, архиепископ Мирликиски е славен Божји светител кој се слави низ сиот свет. Славен е од како од Православните, така и од другите христијани и иноверци: муслиманите од Турција исто така многу го почитуваат овој светител. Зел учество на Првиот вселенски собор во Никеја, каде од ревност го нападнал еретикот Ариј. Најстарото житие за него потекнува од 10 век.

Житие

Роден е во градот Патара, Ликија (на јужниот брег од Мала Азија), како единствено и измолено од Бога дете на верните, богати и угледни родители Теофан и Нина, кои решија да Му го посветат на Бога, принесувајќи Му така дар. Уште со самото негово раѓање, Светото Предание му припишува чуда. Неговата мајка, Нона, чудесно се излечила од болестите откако го родила. На денот на неговото Крштевање, без човечка помош стоел на своите нозе три часа, за што подостојно да ја прослави Пресветата Троица. Уште од најрана возраст, како бебе го почитувал и се придржувал на постот в среда и петок, така што не го прифаќал мајчиното млеко во тие денови додека неговите родители не завршиле со вечерните молитви. Како дете, со голем восхит пристапувал кон проучувањето на Светото Писмо; преку ден не го напуштал Храмот, а ноќе се молел и читал книги на тој начин станувајќи достојно место за пребивање на Светиот Дух. Знаењето за духовниот живот Св. Николај го стекнал преку својот чичко Николај, епископот Патарски, кој го назначил прво за чтец, а потоа и за свештеник. По смртта на родителите Николај им го раздал наследениот имот на сиромасите и ништо не задржал за себе. Додека бил свештеник во Патара тој многу се прочул со делата на својата милостиња, иако ги криел грижливо, за да го исполни зборот Господов: „Да не знае твојата лева рака што прави твојата десна рака“ (Матеј 6, 3).

Во тоа време имало еден богат човек во Патара, кој изгубил сѐ и не можел да го прехрани своето семејство. Бидејќи имал три ќерки стасани за мажење, а за нив немал приготвено мираз, му дошла погубна мисла - да почне да ги продава телата на неговите ќерки, за да спечали некој денар и да може да се прехранат. Дознавајќи за неговата крајно погубна намера, свети Николај тајно го посетил и му фрлил кесичка со пари преку прозорецот, вардејќи да не го види случајно некој. Со тие пари, кој таткото ги нашол, ја омажил првата ќерка. Истото овој светител го стори и за другите две негови ќерки, на тој начин спасувајќи го сето семејство од духовна смрт. Наскоро чичкото на овој светител реши да оди на свето поклонување во Ерусалим, препуштајќи му ја грижата за стадото на својот внук. Овој не само што се покажал достоен и вреден за довербата, туку сето тоа го правел со крајна послушност и љубов. Откако неговиот чичко се вратил од поклонението, свети Николај побарал благослов за тој да оди во Светата Земја. На своето патување низ Светата Земја тој направил безброј чуда: предвиделл дека морето ќе го зафати страшна бура која потоа ја смирил со неговите молитвни и вера и го спасил од смрт морнарот кој бил смртно повреден преку своите молитви. Пристигнувајќи во Ерусалим, Му заблагодарил на Создателот токму на местото наречено Голгота. Ги посетил сите места во Светата Земја, и посакал да се повлече во пустината и да се замонаши на Синај. Но Божествен глас му се јавил, велејќи му да се врати во родната земја.

Кога се вратил во Ликија, се замонашил во манастирот Новиот Сион, основан од тој негов чичко, длабоко посакувајќи го мирот и тишината. Но уште еднаш Божјата Волја покажала дека има други планови за него. Му се јавил божествен глас, велејќи му да го напушти манастирот и да се врати во светот, во Мир, каде најдостојно би Го прославил Бога. Светителот, со целосно послушание ја напуштил Патара. Набрзо по неговото пристигнување во Мир, архиепископот Јован се претставил пред Бога, и местото било сѐ уште непополнето. Светителот набрзо бил избран за Епископ на Мира, откако еден од епископите на Советот кој го бирал наследникот на Јован одлучил новиот епископ да биде назначен од Бога, а не од нив: така, еден од постарите епископи добил визија на сјаен човек кој му рекол дека првиот човек кој ќе влезе во Црквата истата вечер треба да биде следниот архиепископ; и дека неговото име ќе биде Николај. Стариот епископ веднаш поитал кон Храмот Божји, во исчекување на човекот кој ќе биде таму. Пред портите го чекал св. Николај, кој секогаш прв пристигнувал на Литургија. Откако го прашал како се вика, светецот одговорил: „Се викам Николај, Учителу, и твој слуга сум.“ За време на гонењето на христијаните под Диоклецијан и Максимијан бил ставен во затвор, но тој и во затворот ги поучувал луѓето на законот Божји, не допуштајќи да се поколебаат во верата.

Со доаѓањето на власт на светиот цар Константин, христијаните веќе не биле гонети и добиле рамноправно место во Римското Царство. Токму во тој период, овој милостив зилот со чисто срце разурнал многу пагански храмови и идоли во Мир и неговата околина, изгонувајќи ги лошите духови. Во 325 година учествувал на Првиот вселенски собор, каде го посрамил Ариј заедно со Св. Силвестер, Александар, Спиридон и другите свети отци на Соборот. Од голема ревност за вистината го удрил еретикот Ариј. За ова дело бил отстранет од Соборот и од архиерејската служба, сѐ додека на неколкумина од првите архиереи на Соборот не им се јавиле Самиот Господ Исус Христос и Пресвета Богородица и не го објавиле своето благоволение кон Николај, враќајќи му го омфорот и Евангелието. Чувар на Божествената вистина, овој чудесен Божји светител бил и одважен заштитник на правдата меѓу луѓето, насекаде сеејќи мир и благодат.

Св. Николај Мириликиски

На двапати спасил по тројца луѓе од незаслужена смртна казна. Милостив, вистинољубив и праведен, уште за време на животот луѓето го сметле за светител и го повикувале на помош во маки и неволји; им се јавувал во сон и на јаве на тие што го повикувале, еднакво лесно дали се блиску или далеку, и им помагал. Многу пати им помагал и на давениците, затворениците и ги избавувал од неволји морепловците. На старост малку се разболел и се упокоил во Господа, за вечно да се весели во Небесното Царство продолжувајќи да чудотвори на земјата, помагајќи им на верните и прославувајќи Го својот Бог.

Неговите мироточиви мошти биле поставени во локалниот храм, и многу луѓе имаат најдено спас преку нив. Но во 1087 година, откако градот бил разорен и уништен, тие биле чудотворно пренесени во Бари, Италија, каде што се наоѓаат и ден денес. Неговото име се слави насекаде низ светот, а се смета за небесен заштитник на Русија и Грција.

Комерцијална употреба во западната култура

Споменот и празникот на свети Николај во модерното западно општество има огромно комерцијално значење, посебно во земјите на Западна Европа и САД. Искористувајќи го и извитоперајќи го фактот дека овој голем светител им помагал на луѓето не ретко и на материјален план, капиталистичката машинерија врши силна кампања за масовно купување и подарување на подароци, најмногу слатки работи. Ултрапотрошувачката култура која е превземена од САД има главна улога во овој процес.

Химнографија

Тропар

Вистината на сѐ како правило на верата, образец на кроткоста
и учител на воздржаноста те покажа стадото твое;
заради тоа си го придобил со смирението - возвишеното,
а со сиромаштвото - богатството; оче свјаштаноначалниче Никола
моли Го Христа Бога да ги спаси нашите души.

Кондак

О, пресвет и пречуден отче Николае, утехо на сите нажалени,
сегашниот наш принос прими го, и од геената да се избавиме
со пријатното твое застапништво Господа намоли го, со тебе да воспеваме: Алилуја.

Икос

Надворешни врски

https://mk.orthodoxwiki.org/%D0%A1%D0%B2%D0%B5%D1%82%D0%B8_%D0%9D%D0%B8%D0%BA%D0%BE%D0%BB%D0%B0%D1%98_%D0%A7%D1%83%D0%B4%D0%BE%D1%82%D0%B2%D0%BE%D1%80%D0%B5%D1%86

Serbischer Kalender

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

Gedenken

  • hl. Nikolaus, Wundertäter, Erzbischof von Myra in Lykien (gest. 343)
  • hl. Nikolaos, Bischof von Patara
  • hl. Märtyrer Nikolaos von Karamanos (gest. 1657)
  • hl. Theophilos, Bischof von Antiochia (gest. 181)
  • hl. Abramios, Bischof von Kratea in Bithynien (6. Jh.)
  • hl. Maksim, Metropolit von Kiev (gest. 1305)

Quelle: Nikolaj Velimirović: Der Prolog von Ochrid. Verlag Johannes A. Wolf, Apelern 2009, ISBN 978-3-937912-04-2

FEASTS

1. SAINT NICHOLAS THE WONDERWORKER, ARCHBISHOP OF MYRA IN LYCIA

This glorious saint, celebrated even today throughout the entire world, was the only son of his eminent and wealthy parents, Theophanes and Nona, citizens of the city of Patara in Lycia. Since he was the only son bestowed on them by God, the parents returned the gift to God by dedicating their son to Him. St. Nicholas learned of the spiritual life from his uncle Nicholas, Bishop of Patara, and was tonsured a monk in the Monastery of New Zion founded by his uncle. Following the death of his parents, Nicholas distributed all his inherited goods to the poor, not keeping anything for himself. As a priest in Patara, he was known for his charity, even though he carefully concealed his charitable works, fulfilling the words of the Lord: Let not thy left hand know what thy right hand doeth (Matthew 6:3). When he gave himself over to solitude and silence, thinking to live that way until his death, a voice from on high came to him: "Nicholas, for your ascetic labor, work among the people, if thou desirest to be crowned by Me." Immediately after that, by God's wondrous providence, he was chosen archbishop of the city of Myra in Lycia. Merciful, wise and fearless, Nicholas was a true shepherd to his flock. During the persecution of Christians under Diocletian and Maximian, he was cast into prison, but even there he instructed the people in the Law of God. He was present at the First Ecumenical Council of Nicaea [325] and, out of great zeal for the truth, struck the heretic Arius with his hand. For this act he was removed from the Council and from his archiepiscopal duties, until the Lord Christ Himself and the Most-holy Theotokos appeared to several of the chief hierarchs and revealed their approval of Nicholas. A defender of God's truth, this wonderful saint was ever bold as a defender of justice among the people.

On two occasions, he saved three men from an undeserved sentence of death. Merciful, truthful, and a lover of justice, he walked among the people as an angel of God. Even during his lifetime, the people considered him a saint and invoked his aid in difficulties and in distress. He appeared both in dreams and in person to those who called upon him, and he helped them easily and speedily, whether close at hand or far away. A light shone from his face as it did from the face of Moses, and he, by his presence alone, brought comfort, peace and good will among men. In old age he became ill for a short time and entered into the rest of the Lord, after a life full of labor and very fruitful toil, to rejoice eternally in the Kingdom of Heaven, continuing to help the faithful on earth by his miracles and to glorify his God. He entered into rest on December 6, 343 A.D.

2. SAINT NICHOLAS, BISHOP OF PATARA

Nicholas was the uncle of the great St. Nicholas, and it was he who guided him to the spiritual life and ordained him a priest.

3. THE HOLY MARTYR NICHOLAS KARAMOS

Nicholas was cruelly tortured for the Christian Faith by the Turks and was hanged in Smyrna in the year 1657 A.D.

4. SAINT THEOPHILUS, BISHOP OF ANTIOCH

A man well educated in Hellenic philosophy, Theophilus, after reading the Holy Scriptures, was baptized and became a great defender of the Christian Faith. His work "On the Faith" is preserved even today. He governed the Church of Antioch for thirteen years and entered into rest in the year 181 A.D.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/715-december-6

HYMN OF PRAISE

SAINT NICHOLAS THE WONDERWORKER, ARCHBISHOP OF MYRA IN LYCIA

Holy Father Nicholas,

The four corners of the world glorify you As a knight of the powerful Faith, The Faith of God, the true Faith.

From the cradle he was devoted to God, From the cradle until the end; And God glorified him-- His faithful Nicholas.

Famous was he throughout his life, And even more renowned after death; Mighty on earth was he, And even more mighty is he in heaven.

Glowing spirit, pure heart, He was a temple of the Living God; For this the people glorify him As a wondrous saint.

Nicholas, rich in glory, Loves those who honor him as their "Krsna Slava";*) Before the throne of the eternal God, He prays for their good.

O Nicholas, bless us, Bless your people Who, before God and before you, Humbly stand in prayer.

  • ) The patron saint of a family.--Trans.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/715-december-6

REFLECTION

In icons of St. Nicholas, the Lord Savior is usually depicted on one side with a Gospel in His hands, and the Most-holy Virgin Theotokos is depicted on the other side with an episcopal omophorion in her hands. This has a twofold historical significance: first, it signifies the calling of Nicholas to the hierarchical office, and second, it signifies his exoneration from the condemnation that followed his confrontation with Arius. St. Methodius, Patriarch of Constantinople, writes: "One night St. Nicholas saw our Savior in glory, standing by him and extending to him the Gospel, adorned with gold and pearls. On his other side, he saw the Theotokos, who was placing the episcopal pallium on his shoulders." Shortly after this vision, John the Archbishop of Myra died and St. Nicholas was appointed archbishop of that city. That was the first incident. The second incident occurred at the time of the First Ecumenical Council in Nicaea. Unable to stop Arius through reason from espousing the irrational blasphemy against the Son of God and His Most-holy Mother, St. Nicholas struck Arius on the face with his hand. The Holy Fathers at the Council, protesting such an action, banned Nicholas from the Council and deprived him of all emblems of the episcopal rank. That same night, several of the Holy Fathers saw an identical vision: how the Lord Savior and the Most-holy Theotokos were standing around St. Nicholas--on one side the Lord Savior with the Gospel, and on the other side the Most-holy Theotokos with a pallium, presenting the saint with the episcopal emblems that had been removed from him. Seeing this, the fathers were awestruck and quickly returned to Nicholas that which had been removed. They began to respect him as a great chosen one of God, and they interpreted his actions against Arius not as an act of unreasonable anger, but rather an expression of great zeal for God's truth.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/715-december-6

CONTEMPLATION

Contemplate the sinful fall of Adam and Eve (Genesis 3):

1. How God cursed the serpent;

2. How He imposed upon Eve the pain of child-bearing and on Adam the burden of toil;

3. How He cursed the ground in the works of man;

4. How He did not curse ground as ground but rather in thy works,*) i.e., in the works of man.

  • ) According to the Greek and Slavonic texts.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/715-december-6

HOMILY

on the absence of sin in the works of God

And God saw that it was good (Genesis 1).

Brethren, everything that was created, and the means by which the pure and sinless God created it, is pure and sinless. Every creature of God is pure and sinless as long as it is turned toward God, as long as it is neither separated from God nor hostile to God. Every creature of itself praises and glorifies God as long as it is pure and sinless. That is why the Psalmist sings: Let everything that hath breath praise the Lord. Alleluia! (Psalm 150:6). Every intelligent creature of God feels that its natural and primary purpose is to praise the Lord. Thus, brethren, people ask: "If this is so, from whence comes evil into the world?" It comes from sin, and only from sin. Sin changed a bright angel into a devil. The devil willingly made himself a vessel of sin and then hurried to make other creatures of God similar vessels. By their own free choice, other angels consented to sin with the devil, and afterward the first people, Eve and Adam, consented. From this proceeded the mixture of good and evil in the world. However, even today, that which is of God in creation is good, as it was in the first days of creation. Poison came from sin, for sin is indeed poison, the most bitter poison that exists. Sin was the cause of the curse. It brought about the darkening of minds and caused created things to become hostile toward their Creator. It distanced man from God, and man from man, and man from nature, and nature from man. O my brethren, all that comes from God is good, and all that comes from sin is evil. No evil exists that is bound to God, and there exists no kind of evil that is not bound to sin. Many philosophers have examined the essence of evil, and because of their crude minds they have asserted that evil is in matter and that matter is evil. However, only we Christians know that sin is the essence of evil and that evil has no essence other than sin. It is obvious from this that if we desire to protect ourselves from evil, we must protect ourselves from sin.

O sinless God, help us to protect ourselves from sin and the corruption of sin.

To Thee be glory and praise forever. Amen.

http://www.westsrbdio.org/en/prologue/715-december-6

Russischer Kalender

Rumänischer Kalender

Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/index.html

Viaţa celui între sfinţi Părintelui nostru Nicolae, Arhiepiscopul din Mira Lichiei, făcătorul de minuni

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-06-sf_nicolae.html

Sfinții zilei

  • † Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni
  • Sf. Mucenic Nicolae Caraman

https://ro.orthodoxwiki.org/6_decembrie

Evenimente

  • 1923 - S-a sfințit biserica ortodoxă română din Sofia (Bulgaria).
  • 1987 - Filosoful Constantin Noica este înmormântat la Schitul Păltiniș (Sibiu) de către mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului.

https://ro.orthodoxwiki.org/6_decembrie

Antonie (Plămădeală) al Ardealului

thumb|right|250 px|Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului

Antonie (Leonida) Plămădeală (n. 17 noiembrie 1926, Stolniceşti, judeţul Lăpuşna, Basarabia; d. 29 august 2005, Sibiu) a fost înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, mitropolit ortodox al Ardealului (1982-2005), teolog și scriitor, membru de onoare al Academiei Române.

Viaţa

S-a născut în anul 1927 într-o familie de ţărani din Stolniceşti, jud. Lăpuşna (Basarabia) în anul 1927, primind numele de Leonida. A urmat cursurile Seminarului Teologic de la Chişinău, apoi Bucureşti şi cursurile Facultăţilor de Teologie din Bucureşti şi ale Institutului Teologic Universitar din Cluj. A fost tuns în monahism în anul 1948, primind numele de Antonie, la Mănăstirea Prislop, apoi hirotonit ierodiacon în 1949. Transferat la Mănăstirea Slatina, a fost hirotonit ieromonah în anul 1953.

În anul 1949, a fost condamnat (în lipsă) la 7 ani închisoare, pentru activitate anticomunistă; arestat şi rejudecat în anul 1954, a fost condamnat la 4 ani închisoare, fiind însă graţiat în 1956. Atunci se înscrie la doctorat la la Institutul Teologic Universitar din Cluj, când, din motive politice, este constrâns să le întrerupă. Exclus din rândurile clerului şi din cinul monahal (pe motive politice) între anii 1959-1968, supravieţuieşte angajându-se ca muncitor pe la mai multe întreprinderi.

Este reprimit în cler în anul 1968 şi numit secretar-şef la Institutul Teologic din Bucureşti. Îşi reia studiile doctorale, însă peste hotare, la Heythrop College (Oxfordshire), apoi la Londra, cu teza „Biserica slujitoare în Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi în teologia contemporană”, susţinută în anul 1972.

Pe 27 decembrie 1970 a fost hirotonit vicar patriarhal, cu titlul "Ploieşteanul". Numit responsabil cu relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost ales episcop al Buzăului pe 9 decembrie 1979. Pe 10 ianuarie 1982 a fost ales arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, funcţii pe care le-a deţinut până la moarte. După căderea comunismului, este numit membru de onoare al Academiei Române.

Activitatea pastorală şi misionară

S-a îngrijit de reconstrucţia şi/sau restaurarea mai multor biserici, mănăstiri şi a clădirilor anexe. Cea mai mare ctitorie a sa a fost la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde a început construcţia incintei mănăstirii şi a clădirilor anexe încă din anii ’80, mănăstirii adăugându-i-se o bibliotecă şi o expoziţie de obiecte bisericeşti, carte veche şi icoane pe sticlă (obiectele fiind donaţia Mitropolitului Antonie). Ca responsabil cu relaţiile externe ale Bisericii Ortodoxe Române, a luat parte la vizitele făcute altor Biserici creştine, a participat ca delegat şi uneori ca membru în organismele de conducere al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la întrunirile Conferinţei Bisericilor Europene şi la sesiunile Comisiei de dialog între Biserica Ortodoxă şi Biserica Romano-Catolică.

Activitatea academică şi scrierile

Pe lângă responsabilităţile sale bisericeşti, IPS Antonie şi-a continuat şi cariera academică, publicând mai multe volume de studii şi articole pe teme de teologie biblică, spiritualitate, istorie bisericească, relaţii ecumenice etc., predici, dar şi articole de presă şi interviuri, precum şi literatură şi memorialistică [1].

Literatură

Astfel, în anul 1970 publică la Bucureşti romanul Trei ceasuri în iad, un roman foarte critic la adresa regimului comunist din România din vremea „obsedantului deceniu” (anii ’50). Cartea a cunoscut un rapid succes de public şi de critică, însă a fost rapid retras din librării de către autorităţile comuniste. Cartea a cunoscut mai multe reeditări după căderea comunismului (Bucureşti, 1993; Media Concept, Sibiu, 2004).

Teologie

Dintre scrierile sale teologice, unul dintre cele mai cunoscute volume ale Mitropolitului Antonie este volumul Tradiţie şi libertate în spiritualitatea ortodoxă, Sibiu, 1983, cu o prefaţă a Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae şi un cuvânt înainte al autorului. A cunoscut mai multe reeditări după 1989 (ed. Axios, 1995; ed. Reîntregirea, Alba-Iulia, 2005). Lucrarea tratează teme de de spiritualitate comune Răsăritului şi Apusului creştin, şi îndeosebi spiritualitatea monastică.

  • Cuvinte duhovniceşti, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2000 se înscrie în aceeaşi direcţie de reflecţie ca şi volumul mai sus amintit.
  • Tâlcuiri noi la texte vechi, Sibiu, 1999, – o colecţie de predici la duminicile de peste an.
Memorialistică şi publicistică
  • Rugul Aprins , Ed. Arhidiecezană, Sibiu, 2002, o carte de interviuri şi mărturii despre mişcarea „Rugul Aprins” din Bucureştii anilor ’50 şi participarea IPS Antonie la activităţile acesteia.
  • Biserica în mers (vol. I 1958-1995 + vol. II 1995-1998), Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999 – o antologie de interviuri (mai ales din perioada postcomunistă)
  • Gânduri de frumuseţi albe, 5 volume, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 2004, reia o serie de articole ale IPS Antonie publicate în revista Telegraful român din Sibiu.

Citate

  • „Fără Dumnezeu am fi apariţii ciudate şi dispariţii stupide”[2]

Controverse

Colaborarea cu regimul comunist

Mitropolitul Antonie Plămădeală a fost învinuit în repetate rânduri că ar fi colaborat benevol cu regimul comunist, inclusiv cu Securitatea (poliţia politică a regimului comunist) [3]. Astfel, poetul Mircea Dinescu, în acea vreme membru al Colegiului CNSAS, declara în anul 2007 că Mitropolitul Antonie fusese colaborator de bună voie al autorităţilor comuniste[4]. Dat fiind că aceste declaraţii veneau după moartea Mitropolitului Antonie, fraţii acestuia s-au adresat Colegiului CNSAS, cerând să aibă acces la toate documentele care l-ar fi autorizat pe Mircea Dinescu să facă respectivele declaraţii, pentru a le putea fotocopia [5] Câteva fragmente din dosarul de urmărire al IPS Antonie au fost publicate şi în presă [2], însă documentele amintite mai sus nu au fost încă publicate integral.

Apărătorii Mitropolitului Antonie subliniază faptul că acesta a avut mai degrabă de suferit în perioada comunistă, evocând trecerea sa prin închisori şi persecuţiile îndurate în anii tinereţii, apreciind că acuzaţiile amintite nu se justifică.

IPS Antonie, referindu-se, într-un interviu din 1990, la problema convieţuirii cu regimul comunist, considera că formele de colaborare sau acomodare cu regimul comunist asumate de ierarhia şi clericii Bisericii Ortodoxe Române erau necesare pentru supravieţuirea Bisericii înseşi şi mai ales a vieţii liturgice. În ceea ce îl privea, îşi formula propria poziţie astfel:

Nu sunt un om politic şi n-am avut niciodată calitatea de a apăra altceva decât interesele Bisericii. Ceea ce am făcut în ţară, am făcut şi peste hotare. [6]
Controverse legate de succesiune

Colegiul Electoral Bisericesc al Bisericii Ortodoxe Române s-a întrunit pe 3 noiembrie 2005 pentru a alege succesorul Mitropolitului Antonie Plămădeală în scaunul de mitropolit ortodox al Ardealului. Cei doi candidaţi au fost I.P.S. Andrei Andreicuţ, atunci arhiepiscop de Alba Iulia şi P.S. Laurenţiu Streza, episcop-vicar de Caransebeş. După un al doilea tur de scrutin, cu o majoritate strânsă, a fost ales ca Mitropolit P.S. Laurenţiu Streza. A doua zi, (arhi)episcopii ce păstoreau Clujul, Alba, Crişana şi Maramureşul, susţinuţi de mai mulţi clerici şi teologi, au cerut Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române fie transferarea sediului Mitropoliei Ardealului la Cluj, fie împărţirea jurisdicţiei Mitropoliei Ardealului în două. Sfântul Sinod a optat pentru cea de-a doua variantă cu quasi-unanimitate de voturi. Situaţia a dus la izbucnirea unui scandal mediatic. IPS Antonie Plămădeală a rămas astfel ultimul ierarh al Mitropoliei Ardealului în forma sa extinsă. Actuala Mitropolie a Ardealului cuprinde doar mai cuprinde doar judeţele Sibiu, Braşov, Covasna şi Harghita, celelalte ţinuturi ale vechii Mitropolii a Ardealului ţinând acum de Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Surse

Note

  1. O bibliografie mai extinsă a IPS Antonie Plămădeală mergând însă numai până în 1999 o găsim în articolul dedicat acestuia din Dicţionarul Teologilor Români
  2. Antonie Plămădeală, „Tatăl nostru – nu suntem singuri”, Sibiu, editura Eparhiei Sibiului, 1999, p.16.
  3. Această din urmă învinuire o regăsim inclusiv în scrierile unor ierarhi precum Mitropolitul Bartolomeu Anania al Clujului, care o formulează în volumul său de Memorii (Polirom, Iaşi, 2009).
  4. De exemplu Mircea Dinescu, IPS Antonie i-a cerut lui Ceauşescu să-l facă general, Cotidianul, 9 august 2007.
  5. Cristina Darmina Iamandi, Fraţii Mitropolitului Antonie Plămădeală solicită CNSAS dosarul răposatului, România liberă, 22 august 2007.
  6. Interviu acordat de IPS Antonie Plămădeală ziaristei Lelia Munteanu, ziarul Adevărul, ianuarie 1990, reeditat în Biserica în mers, vol. I 1958-1995, Tiparul tipografiei eparhiale, Sibiu, 1999, p. 122.

Legături externe

https://ro.orthodoxwiki.org/Antonie_(Pl%C4%83m%C4%83deal%C4%83)_al_Ardealului

Schitul Păltiniș (Sibiu)

Schitul „Schimbarea la Față a Domnului” din Păltiniș este un așezământ monastic din Arhiepiscopia Sibiului, situat la intrarea în stațiunea Păltiniș (județul Sibiu) din Munții Cibinului, la o altitudine de 1350 m. Egumenul schitului este Protosinghelul Valeriu (Luca).

Istoric

Schitul Păltiniș este ctitorit de Mitropolitul Nicolae Bălan (1920-1955) al Ardealului, între anii 1925 și 1927.

Biserica, construită în demn de brad și acoperită, imită stilul vechilor biserici de lemn din Transilvania. Și biserica și clădirile principale ale schitului s-au construit de către meșterul Șerban Cruciat din localitatea Rășinari, sub îndrumarea unui arhitect.

Sfântul Altar și catapeteasma au fost executate de SA Stil din București în anii 1930. Iconostasul a fost pictat în stil realist de pictorul Constantin Vasilescu între anii 1944 și 1945.

Mobilierul din biserică, precum și cea mai mare parte a mobilierului din clădiri a fost executat de către fabrica de mobilă Baciu și Comp. din Sibiu.

Clopotnița exterioară, aflată la o mică distanță de biserică, adăpostește două clopote din bronz, turnate în anul 1927 la Fabrica „Schieb – Kanz”, o toacă din lemn și una din metal.

Începând cu anul 1975, în timpul mitropolitului Nicolae Mladin, s-au început lucrările de restaurare la biserică, continuate în anul 1982 sub îndrumarea și supravegherea IPS mitropolit Antonie Plămădeală al Transilvaniei. În anul 1985 s-a pictat pentru prima dată biserica, în frescă neobizantină, de către pictorul Ovidiu Preoțescu.

În anul 1997 s-au restaurat acoperișul de la biserică și de la clopotniță și alte lucrări de restaurare în interiorul bisericii, cu ajutoare de la credincioși și de la diferite instituții.

Schitul Păltiniș și filosoful Constantin Noica

Filosoful Constantin Noica (1909-1987) a venit la Păltiniș și a locuit nu departe de schit până la moartea sa, la 4 decembrie 1987. A fost înmormântat la Schitul Păltiniș la 6 decembrie 1987, slujba înmormântării fiind celebrată de IPS Antonie Plămădeală.

Galerie de imagini

Surse

  • Schitul Păltiniș

https://ro.orthodoxwiki.org/Schitul_P%C4%83ltini%C8%99_(Sibiu)

Nașteri

  • 1864 - S-a născut, în comuna Pipirig - Neamț, Nicodim Munteanu, patriarh al Bisericii Ortodoxe Române între anii 1938-1948.

https://ro.orthodoxwiki.org/6_decembrie

Nicodim Munteanu

Nicodim Munteanu, pe numele de mirean Nicolae Munteanu (n. 6 decembrie 1864, Pipirig, județul Neamț - d. 27 februarie 1948, București), a fost al doilea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, între anii 1939-1948.

Biografie

Nicolae Munteanu s-a născut la 6 decembrie 1864, în satul Pipirig, județul Neamț.

A urmat studii studii teologice la Iași (Seminarul „Veniamin”), între 1882-1890, și la Kiev („Academia duhovnicească”), între 1890-1895, unde și-a luat licența în 1895.

În 1894 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț, dându-i-se numele Nicodim. Tot în 1894 a fost hirotonit ierodiacon la Iași, în 1886 obținând rangul de ieromonah.

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române

Alte demnități deținute

Nicodim Munteanu a fost membru de onoare al Academiei Române.

Decesul

Surse

https://ro.orthodoxwiki.org/Nicodim_Munteanu

Decese

Sărbători

Sinaxar

http://www.calendar-ortodox.ro/

Sinaxar 6 Decembrie

În această lună, în ziua şasea, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni.

Cel între sfinţi Părintele nostru Nicolae a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Mai întâi a strălucit prin vieţuire călugărească; iar pentru viaţa lui îmbunătăţită a fost făcut arhiereu. Dar pentru că sfântul propovăduia cu îndrăzneală credinţa în Hristos a fost prins de mai-marii cetăţii, a fost bătut şi chinuit, apoi aruncat în temniţă, împreună cu alţi creştini. Când marele şi binecredinciosul împărat Constantin a ajuns, cu voia lui Dumnezeu, împărat al romanilor, au fost eliberaţi din legături toţi cei închişi şi, odată cu aceştia, şi Sfântul Nicolae, care s-a dus în Mira. Nu după multă vreme a fost adunat de marele Constantin cel dintâi sinod de la Niceea, la care a luat parte şi minunatul Nicolae.

Sfântul Nicolae a făcut multe minuni aşa cum arată Istoria vieţii sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbaţi năpăstuiţi pe nedrept. Pe când aceştia erau în închisoare au aflat de timpul când aveau să fie omorâţi şi au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit şi de binefacerile ce le făcuse cu alţii, cum izbăvise de moarte pe alţi trei bărbaţi din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor şi gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului şi eparhului; pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat împăratului pe cei trei bărbaţi, iar împăratului i-a arătat şi i-a dovedit ca bărbaţii aceia sunt nevinovaţi şi că din pizmă au fost pârâţi că au uneltit împotriva lui. Şi aşa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

Pe lângă acestea a făcut încă şi alte minuni. A păstorit dumnezeieşte poporul ortodox şi ajungând la adânci bătrâneţi, s-a mutat către Domnul.

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu şi-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelşugare bine celor ce au nevoie şi-i izbăveşte de tot felul de primejdii şi nevoi, Căci şi acum, ca şi atunci, Acelaşi Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.

Tot în această zi, pomenirea înfricoşătoarei ameninţări a cutremurului, ce a fost adus peste noi cu iubirea de oameni.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului noului Mucenic Nicolae Caraman, care a suferit mucenicia la Smirna, în anul 1657.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/decembrie/decembrie06.htm

Nicolae al Mirelor

Cel între sfinți Părintele nostru Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni a fost arhiepiscop de Mira, în sudul Asiei Mici (Turcia de azi), în secolul al IV-lea. Deși mai puțin cunoscut în Biserica romano-catolică, în Biserica Ortodoxă sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiți și mai cinstiți sfinți în popor. Sfântul Nicolae este sfânt ocrotitor al multor țări (în special în Grecia și Rusia) și orașe, dar și al celor ce practică diferite meserii, ca de exemplu marinarii. Biserica face prăznuirea Sfântului Nicolae pe 6 decembrie (data adormirii și praznic principal), precum și la 9 mai (mutarea moaștelor sale) și pe 29 iulie (data nașterii sale).

Viața

Conform tradiției, Sfântul Nicolae s-a născut în provincia Licia (Lichia) din sudul Asiei Mici (Turcia de azi), în orașul Patara. A fost unicul fiu al unei familii foarte înstărite și evlavioase. Data nașterii sale nu este cunoscută.

Copil fiind, a dovedit hărnicie la învățătură și o viață virtuoasă, ceea ce a făcut ca el să crească duhovnicește și în înțelepciune creștină. Nu avea încă vârsta judecății, când el s-a deprins cu rugăciunea și înfrânarea, virtuți ce mai târziu i-au potolit patimile trupului și i-au ușurat desăvârșirea sufletului.

A rămas de timpuriu orfan de ambii părinți. Cel care avea să fie o fală a creștinătății, n-a făcut precum tânărul risipitor din Sfânta Evanghelie, ci, dimpotrivă, într-una din zile, a strâns în fața casei sale pe toți săracii și oropsiții din acel ținut și le-a dăruit toate bogățiile moștenite, pe care el le socotea a fi deșertăciuni, și L-a urmat pe Domnul Iisus Hristos. În auzul evlaviosului Nicolae răsunau cuvintele Mântuitorului: "Vinde toate câte ai și împarte la săraci și vei avea comoară în ceruri" (Luca 18, 22). Şi ca să se apropie și mai mult de Acesta, el s-a îndreptat spre Ţara Sfântă, dornic să calce pe drumurile sfințite de pașii Mântuitorului și ai ucenicilor Lui, astfel să se întărească și mai mult în credință.

Tânăr fiind, face mai multe pelerinaje în Palestina și Egipt. Nu se știe dacă a fost ales episcop în cetatea Mira, la cererea credincioșilor, care rămăseseră fără pastor, dar conform tradiției aceasta s-a întâmplat înainte de a fi închis, în timpul persecuțiilor lui Dioclețian; a fost eliberat după urcarea pe tron a Sfântului Constantin. Sfântul mai este cunoscut și ca apărător al Ortodoxiei împotriva arienilor. Conform tradiției, a fost prezent la Sinodul de la Niceea, deși numele său nu apare în documentele din acea perioadă. A trecut la Domnul pe 6 decembrie, cândva între anii 342 și 352.

Multe din detaliile cunoscute ale vieții lui apar abia în surse medievale. Sfântul Metodie, patriarh al Constantinopolului la mijlocul secolului al IX-lea a scris o Viață a Sfântului Nicolae în care notează că sfântul era cunoscut majorității creștinilor, astfel încât e posibil ca această scriere să se fi bazat pe tradiția orală și pe relatările care circulau la acea vreme. Metodie amintește că Sf. Nicolae a fost crescut după cuviință de părinți binecredincioși și povestește cum Sfântul le-a înzestrat pe cele trei fiice ale unui cetățean din Patra care sărăcise, din moștenirea pe care o avea de la părinți.

[[Imagine:Nicholas.jpg|thumb|left|240px|

Sf. Nicolae, făcătorul de minuni

]]

Prăznuirea sa se făcea deja în vremea împăratului Iustinian, la două secole după moartea sa. După ce a apărut Viața lui, cea scrisă de Metodie, el a fost recunoscut și cinstit în întreaga Europă și mai ales în Italia. Când Mira a fost cucerită de sarazini în anul 1034, multe orașe italiene au început să plănuiască "salvarea" moaștelor sale. În anul 1087, forțe armate din Bari (Italia) au atacat Mira și au luat cu ei moaștele sfântului de la păstrătorii lor greci legitimi. Moaștele Sfântului au fost duse la Bari și așezate într-o biserică închinată Sfântului. Faima sa a crescut. Povestirea conform căreia sfântul salvase niște marinari din Marea Egee de la înec l-a consacrat ca sfânt ocrotitor al marinarilor. Popularitatea sa a crescut în așa măsură în Rusia încât aproape toate bisericile au colț de rugăciune închinat sfântului Nicolae, și multe îl au pe Sfântul Nicolae ca al doilea ocrotitor (hram).

Minunile

Sfântul Nicolae a făcut multe minuni, așa cum arată istoria vieții sale. A izbăvit de la moarte pe trei bărbați năpăstuiți pe nedrept. Pe când aceștia erau în închisoare, au aflat de timpul când aveau să fie omorâți și au chemat pe sfânt în ajutor; i-au pomenit și de binefacerile ce le făcuse cu alții, cum izbăvise de moarte pe alți trei bărbați din Lichia. Iar Sfântul Nicolae, cel grabnic spre ajutor și gata spre apărare, s-a arătat în vis împăratului și eparhului (administratorul provinciei); pe eparh l-a mustrat pentru că a defăimat în fața împăratului pe cei trei bărbați, iar împăratului i-a arătat și i-a dovedit ca bărbații aceia sunt nevinovați și că din pizmă au fost pârâți că au uneltit împotriva lui. Şi așa i-a izbăvit Sfântul Nicolae de la moarte.

Pe lângă acestea a făcut încă și alte minuni.

Dar Sfântul Nicolae nici după moarte nu și-a uitat turma sa. Că în fiecare zi face cu îmbelșugare bine celor ce au nevoie și-i izbăvește de tot felul de primejdii și nevoi, căci și acum, ca și atunci, Același Dumnezeu lucrează prin sfântul Său minunile Sale cele fără de număr.

Sfântul Nicolae - Moș Crăciun

În timp, faima sa în nordul Europei ca sfânt episcop a lăsat locul imaginii celui care făcea cadouri copiilor (după cum a făcut cadou bani celor trei tinere fete ca să le izbăvească de vânzare), în general pe data de 6 decembrie. Când imigranții din țările germanice și nordice au început să se așeze pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, imaginea Sfântului Nicolae, Sinterklaas cum îl numeau olandezii, s-a schimbat încet, transformându-l în modernul "Santa Claus", Moș Crăciun de la noi, care însă uneori nu mai are decât prea puțin de-a face cu spiritualitatea creștină.

A se vedea și

Imnografie

Tropar (glas 4)

Îndreptător credinței și chip blândeților,
învățător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor.
Pentru aceasta ai câștigat cu smerenia cele înalte,
cu sărăcia cele bogate.
Sfinte Ierarhe Nicolae, roagă-te lui Hristos Dumnezeu
să mântuiască sufletele noastre.

Condac (glas 3)

În Mira Lichiei, Sfinte, sfințitor te-ai arătat:
că Evanghelia lui Hristos, Cuvioase, plinind-o,
și-ai pus sufletul tău pentru poporul tău;
mântuit-ai pe cei nevinovați din moarte.
Pentru aceasta te-ai sfințit, ca un mare slujitor tainic al harului lui Dumnezeu.

Iconografie

Iată indicațiile Erminiei lui Dionisie din Furna pentru iconografia Sfântului Nicolae[1]:

  • Sfântul Nicolae trebuie zugrăvit "bătrân, pleșuv, cu barba rotundă", fără mitră și îmbrăcat în felon, nu în saccos, purtând una din următoarele ziceri: "Cela ce ai dăruit nouă aceste rugăciuni obștești și împreună glăsuitoare..." sau ("cuvioșească"): "Unul este Dumnezeu, Tatăl Cuvântului cel viu, ființa înțelepciunii și a puterii, și chipul Celui de-a pururea veșnic" (cf. pp. 151, 310).
  • La reprezentarea Sinodului I de la Niceea, Sf. Nicolae este reprezentat stând înaintea lui Arie, cu mâna dreaptă întinsă pregătindu-se să-i dea o palmă (p. 218).
  • La pictura trapezei unei mănăstiri, este reprezentat în registrul al II-lea, sub Cina cea de Taină, împreună cu ceilalți mari Sfinți ierarhi, toți "cu veșminte cuvioșești și cu scrisuri". Aici, pe înscrisul Sf. Nicolae citim: "Unul este Dumnezeu, Tatăl Cuvântului cel viu, ființa înțelepciunii și a puterii, și chipul Celui de-a pururea veșnic" (p. 239).

Alte reprezentări ale Sfântului (ciclul vieții și al minunilor sale) se găsesc la pp. 173-174 din Erminie.[1]

Onomastică

Potrivit statisticilor Ministerului Administrației și Internelor, aproape 800.000 de români, majoritatea bărbați, își serbează onomastica pe 6 decembrie. Mai exact, 797.725 de cetățeni români, dintre care 513.595 bărbați și 284.130 femei, poartă numele Sfântului Ierarh Nicolae, conform statisticilor Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (MAI).[2]

Note

  1. 1,0 1,1 Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, pp. 153, 198. ISBN 973-99692-0-8
  2. Mediafax.ro, accesat 6 decembrie 2012

Surse

Legături externe

În limba română:

Audio:

În limba engleză:

În limba franceză:

https://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_al_Mirelor

Ukrainischer Kalender

Arabischer Kalender

Allgemeiner Kalender Aramäisch

Allgemeiner Kalender Griechisch

Allgemeiner Kalender Georgisch

Allgemeiner Kalender Bulgarisch

Allgemeiner Kalender Mazedonisch

Allgemeiner Kalender Serbisch

Allgemeiner Kalender Russisch

Allgemeiner Kalender Rumänisch

Allgemeiner Kalender Ukrainisch

Allgemeiner Kalender Arabisch

Allgemeiner Kalender Englisch

Datei:East-Ortho-cross.png
The Eastern Orthodox cross

Dec 5 - Eastern Orthodox Church calendar - Dec 7

All fixed commemorations below celebrated on December 19 by Orthodox Churches on the Old Calendar.[note 1]

For December 6th, Orthodox Churches on the Old Calendar commemorate the Saints listed on November 23.

Saints

Pre-Schism Western Saints

Post-Schism Orthodox Saints

New Martyrs and Confessors

  • Hieromartyr Michael Uspensky, Priest of Moscow (1937)[2]
  • Hieromartyr Grigol Peradze of Georgia, Archimandrite, Hieromartyr (1942)[13]

Other commemorations

Icon Gallery

Notes

Vorlage:Reflist

References

Vorlage:Reflist

Sources

Greek Sources

Russian Sources

https://en.wikipedia.org/wiki/December_6_(Eastern_Orthodox_liturgics)

Allgemeiner Kalender Deutsch

Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

Bürgerliches Datum bei Benutzung des Julianischen Kalenders:

Deutscher Heiligenkalender (orthodox)

Einzelnachweise (Sammlung)

  1. 1,0 1,1 1,2 1,3 December 6/19. Orthodox Calendar (PRAVOSLAVIE.RU).
  2. 2,0 2,1 2,2 2,3 2,4 The Autonomous Orthodox Metropolia of Western Europe and the Americas (ROCOR). St. Hilarion Calendar of Saints for the year of our Lord 2004. St. Hilarion Press (Austin, TX). p.91.
  3. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Νισέρ. 6 Δεκεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  4. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Νικόλαος ὁ Θαυματουργός Ἀρχιεπίσκοπος Μύρων τῆς Λυκίας. 6 Δεκεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  5. St Nicholas the Wonderworker and Archbishop of Myra in Lycia. OCA - Feasts and Saints.
  6. 6,0 6,1 6,2 The Roman Martyrology. Transl. by the Archbishop of Baltimore. Last Edition, According to the Copy Printed at Rome in 1914. Revised Edition, with the Imprimatur of His Eminence Cardinal Gibbons. Baltimore: John Murphy Company, 1916. pp. 375-376.
  7. 7,0 7,1 7,2 7,3 Dr. Alexander Roman. December. Calendar of Ukrainian Orthodox Saints (Ukrainian Orthodoxy - Українське Православ'я).
  8. 8,0 8,1 8,2 8,3 December 6. Latin Saints of the Orthodox Patriarchate of Rome.
  9. Rev. Richard Stanton. A Menology of England and Wales, or, Brief Memorials of the Ancient British and English Saints Arranged According to the Calendar, Together with the Martyrs of the 16th and 17th Centuries. London: Burns & Oates, 1892. p.587.
  10. St Maximus, Metropolitan of Kiev. OCA - Feasts and Saints.
  11. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Νικόλαος ὁ Νεομάρτυρας ὁ Καραμάνος ἢ Κασσέτης. 6 Δεκεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  12. Great Synaxaristes: Vorlage:Gr icon Ὁ Ἅγιος Νικόλαος ὁ Νεομάρτυρας ὁ Καραμάνος (ἢ Κασσέτης). 19 Δεκεμβρίου. ΜΕΓΑΣ ΣΥΝΑΞΑΡΙΣΤΗΣ.
  13. Holy Hieromartyr Grigol (Peradze) (†1942). PRAVOSLAVIE.RU.
  14. Complete List of Saints. Protection of the Mother of God Church (POMOG).

ARTIKELENTWURF

Gemeinsame orthodoxe Heilige im Kalender der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland

  • EB. Nikolaus von Myra in Lykien der Wundertäter (330)
  • NMärt. Nikolaosvon Karamania (1657)
  • Metr. Maximosvon Kiew und Wladimir (1305)

Quelle:[1]

Weiteres Gedenken in aramäischer Tradition

Weiteres Gedenken in griechischer Tradition

[2]

Weiteres Gedenken in georgischer Tradition

Weiteres Gedenken in bulgarischer Tradition

Weiteres Gedenken in mazedonischer Tradition

Weiteres Gedenken in serbischer Tradition

[3]

Weiteres Gedenken in russischer Tradition

Weiteres Gedenken in rumänischer Tradition

Weiteres Gedenken in ukrainischer Tradition

Einzelnachweise (Artikelentwurf)

  1. Gesellschaft Orthodoxe Medien (Hrsg. im Auftrag der Orthodoxen Bischofskonferenz in Deutschland): Orthodoxer Liturgischer Kalender 2016 (17. Jahrgang), Dortmund 2015
  2. Das Synaxarion - die Leben der Heiligen der Orthodoxen Kirche. In 2 Bänden. Gestützt auf die 6-bändige Ausgabe des Hl. Klosters Simonos Petra. Kloster des Hl. Johannes des Vorläufers, Chania (Kreta) 2006, ISBN 960-88698-0-3
  3. Nikolaj Velimirović: Der Prolog von Ochrid. Verlag Johannes A. Wolf, Apelern 2009, ISBN 978-3-937912-04-2


Referenzfehler: Es sind <ref>-Tags für die Gruppe „note“ vorhanden, jedoch wurde kein dazugehöriges <references group="note" />-Tag gefunden oder ein schließendes </ref> fehlt.